Istoria bijuteriilor

semnificatie broasca testoasa
TALISMANE NOROCOASE

Ca multe si mii de descoperiri mai mult sau mai putin spontane, bijuteriile exista datorita femeilor.
La inceputurile lumii barbatii au dat o valoare magica ornamentelor de os, dintilor de animale si scoicilor, mai ales daca proveneau de la un animal considerat zeitate.

Plecand de la valoarea mistica data acestor obiecte, au fost purtate ca talismane pana cand o femeie, insirand scoicile pe un snur din frunze, le-a pus la gat, s-a vazut intr-un ochi de apa si a declarat ca-i sta bine.
Si ca-i mai trebuie. Si toate celelalte au dorit si ele. Asa a aparut invidia.

Cel mai bine se vede amestecul de viziune mistica si estetica la egipteni, cu siguranta cel mai evoluat popor al lumii.
Mari mesteri si invatati, au transmis informatii despre cultul bijuteriilor prin intermediul hieroglifelor.

Istoria bijuteriilor
BRELOC CHEI CARABUS

Si asa aflam ca au creat o bijuterie, care a ramas proprie lor timp indelungat, un simbol spiritual binecuvantat de zei:  “baraka”, scarabeii: pietre gravate care infatiseaza insecta cu acelasi nume.
Egipenii erau convinsi ca scarabeii sunt inruditi cu Dumnezeu si ca astfel sunt inzestrati cu o existenta eterna asemanatoare pasarii Phoenix a grecilor.
Muzeul Louvre pastreaza si astazi scarabei gravati in sarcovagele regilor egipteni din dinastia a IV-a, contemporani ai piramidelor, cu o vechime de mai bine de 5000 de ani.

Bijuteriile africane erau confectionate din scoici, lemn, fildes, os si piele, reprezentand statutul si clasa sociala si prea putin legatura cu Divinitatea.

In Indii, bijuteriile protejau impotriva spiritelor rele, influentelor malefice ale anumitor astre si a bolilor fara leac.

Diamantul  era un antidot impotriva ciumei, smaraldul impotriva veninului serpilor, topazul invingea icterul, cornalina (numita si piatra sangelui) era indicata in cazul hemoragiilor, turcoazul impotriva durerilor de dinti, rubinul pentru a intari inima.

La evrei, pieptul marelui preot era gravat cu 12 pietre pretioase diferite pentru a aminti de cele 12 triburi ale Israelului, in timp ce romanii au asociat aceste pietre cu cele 12 semne ale Zodiacului si cele 12 luni ale anului.
La romani smaraldul era simbolul zeului Mercur: daca era purtat pe deget se credea ca va intari privirea si ca va invinge apoplexia. Se mai credea de asemenea ca ar diminua durerile nasterii.
Femeile romane au descoperit insa puterea bijuteriilor: opulenta era caracteristica marilor case, simboluri ale unor clase sociale distincte.

Bijuteriile orientale erau mult mai elaborate, mai complexe si mai viu colorate, din emailuri speciale si pietre semipretioase, pe cand bijuteriile europene erau mult mai simple, predominant in aur alb, platina si pietre pretioase accesorizate cu snururi din piele si mai tarziu, din matase.
La europeni bijuteriile erau simboluri ale onoarei, mai ales cele daruite de regi si imparati.

Cu vremea si vremurile, aceste diferente intre semnificatiile bijuteriilor se sterg.
Trecerea timpului si progesul diferentiat al civilizatiilor si-au spus cuvantul, astfel incat apetitul si dezvoltarea gustului pentru bijuterii a capatat o diversitate fantastica.

Insa istoria se repeta: bijuteriile din epoca moderna sunt inlocuite cu bijuterii din metal comun, plastic, sticla colorata, piele, in detrimentul bijuteriilor din metal nobil, personalizate si lucrate de mesteri din tata in fiu.
O casta, odata disparuta, este inlocuita rapid cu alta. Spre deliciului iubitorilor de frumos din lumea intreaga.

Daca ti-a placut articolul distribuie-l si prietenilor tai. Multumesc!

Urmareste Cufarul Cu Dichiseli pe facebook aici >>>

Vei afla si mai multe informatii interesante!

Lasă un răspuns